Cu nervii pe bigudiuri...

Si, totusi, azi am reusit sa fac ceva ce nu oricine poate face. Sa plang, sa rad, sa sper, sa iubesc, sa urasc, sa ma aventurez, sa risc, sa fac compromisuri, sa ma enervez, sa ma calmez, sa glumesc, sa ma umilesc, sa ma deprim...
E o succesiune de trairi si sentimente pe care cu greu le poti defini si separa unele de celelalte.
E ca si cum ai visa ca zbori, dar te trezesti la pamant cu aripile frante... Si incerci din nou..si din nou... Si ce frumos e sa zbori...dar ce inspaimantator e sa-ti frangi aripile la a3a bataie, cand nici nu apuci sa te inalti prea sus. Si uite-asa ramai tintuit la pamant ca un caine lovit si nu stii daca sa sa te inalti din nou..tocmai de teama ca vei cadea iar..si iar...
Da, acum simt ca am picioarele legate cu o greutate imensa, si in zadar incerc sa bat din aripi pentru ca nu ma inalt nici macar pe varfuri...

Azi curiozitatea a murit.
Insa voi zbura din nou...