De an, nu de blog. Chiar daca am scris mai rar pe aici, asta nu inseamna ca-i gata.
Deci sfarsit de an...an care a trecut mult prea repede si nu am apucat sa fac tot ce imi planuisem la final de 2009. Privind retrospectiv in urma ajung la concluzia ca nu a fost un an prea bun. Am tinut-o doar din ghinioane in ghinioane; insa, ce-i drept, am avut si perioade mai bune, mai calme, mai romantice sau mai pline de viata. Si nu-mi pare rau. Asa prost cum a fost, am avut un an bun. Paradoxal.
Privind cu optimism in fata, ajung la concluzia ca voi avea un an mult mai bun. Am un feeling ca soarele deja mijeste si pe strada mea si imi fac planuri pe care imi voi da silinta, de data asta, sa le duc la bun sfarsit in totalitate. Si voi reusi.
Deocamdata, tot ce vreau este un sfat despre cum sa scap de uratori. Toti vecinii au facut cheta pentru un interfon, Craciunul trecut, cu ideea ca vom scapa de urlatori, insa nu stiu cum se face ca tot se infiltreaza in scara si cand incep a buhai si a bombarda cu petarde, mai frate, ca-ti vine sa iesi cu un shotgun la ei, numa asa ca sa-i sperii. Si cred ca tocmai mi-a venit o idee: sa ies cu katana, sa le spun ca da, primim cu uratu', si in timp ce ma ura ei de bine si de toate cele, sa plimb katana dintr-o mana in alta in timp ce-i fixez usor incruntata. Cred ca nu o sa le mai trebuiasca nici bani nici nimic! Ca daca le dai un mar si-un colal le sta in gat si te injura si de morti si de sfinti si de tot ce le vine la gura! :))
Anyway, La Multi Ani, sa ne revedem cu bine in 2011!!
vineri, 31 decembrie 2010
vineri, 24 decembrie 2010
Primiti cu colindu'?
Sarbatori fericite tuturor!! Va las in compania unor surori de peste Prut, care tare bine canta!
marți, 21 decembrie 2010
Constatare
Din 10 reclame de pe TVR1, mai bine de jumatate au fost reclame la urmatoarele: laxative, pastile pentru constipati, pastile pentru bile lenese, pastile pentru ficat, pastile pentru gat, pastile pentru hemoroizi. De aici deducem ca suntem un popor bolnav.
Cum spunea un amic de-al meu: cu cat mai multe farmacii in oras, cu atat mai bolnava populatia. Cu cat mai multe banci, cu atat mai saraca populatia.
Si-are dreptate.
Traiasca reclamele la margarina!!
Cum spunea un amic de-al meu: cu cat mai multe farmacii in oras, cu atat mai bolnava populatia. Cu cat mai multe banci, cu atat mai saraca populatia.
Si-are dreptate.
Traiasca reclamele la margarina!!
Cum sa scapi de mahmureala
Citeam un articol pe net care enumera cateva metode scarboase de scapat de mahmureala. Iar eu care credeam ca ale noastre sunt scarboase, dar se pare ca m-am inselat.
Nu prea ma imbat de obicei asa ca nu am treaba cu mahmureala, dar din cate am auzit/vazut la cei cu mai multa experienta in domeniu, ciorba de burta e un leac de neintrecut. Iar pentru mine nu exista nimic mai scarbos ca ciorba de burta. Stiu, multi dintre voi vor spune ca nu stiu ce-i bun, ce stie taranu' ce-i sofranul? Dar am gustat, din curiozitate, mai multe ciorbe facute in mai multe feluri, insa pentru mine erau una mai scarboasa ca cealalta si mi-am jurat ca nu mai pun gura pe asa ceva cat oi trai. Sa manancati voi, carora va place! :))
Insa metoda mongolilor cu ochiul de oaie murat, sau metoda koreenilor cu zeama de sange inchegat de taur sunt curate scarbosenii. Mie imi place sangele de taur, da cela de-l cumperi de la magazin, rosu si dulce despre care se zice ca e bun pentru femei daca-l beau barbatii. :)) Altfel de sange eu nu beau!
Rusii cica s-ar drege cam ca noi, cu zeama de varza fiarta, iar irlandezii, ca marea majoritate a romanilor, merg pe principiul "cui pe cui se scoate" si se dreg cu o ditamai halba de bere. Curat medicament, coane Fanica. La noi merge si spirtul, daca-l treci prin paine.
Americanii au si ei un fel de ciorba de burta pe care o mananca pe timp de mahmureala, beau multa apa (ciudat, eu stiam ca daca bei apa cand esti mahmur, te imbeti la loc) si mananca paine arsa (nu prajita, ci arsa!), dar de cele mai multe ori se trateaza cu medicamente gen aspirina sau ibuprofen.
La noi parca e mult mai simplu. Bei o cana de moare de varza, mananci niste castraveti murati, bei o cafea neagra si mananci niste lamaie...esti ca nou! Si apoi o poti lua de la inceput. Si nu-s asa de scarboase
Acum ca vin sarbaUtorile, pun pariu ca mai mult de jumatate din populatia bautoare a Romaniei va avea de suferit asa ca, daca nu va tenteaza "tratamentele" strainilor, incercati-le pe-ale nostre, cu siguranta vor avea efectul scontat.
Hai noroc!
Nu prea ma imbat de obicei asa ca nu am treaba cu mahmureala, dar din cate am auzit/vazut la cei cu mai multa experienta in domeniu, ciorba de burta e un leac de neintrecut. Iar pentru mine nu exista nimic mai scarbos ca ciorba de burta. Stiu, multi dintre voi vor spune ca nu stiu ce-i bun, ce stie taranu' ce-i sofranul? Dar am gustat, din curiozitate, mai multe ciorbe facute in mai multe feluri, insa pentru mine erau una mai scarboasa ca cealalta si mi-am jurat ca nu mai pun gura pe asa ceva cat oi trai. Sa manancati voi, carora va place! :))
Insa metoda mongolilor cu ochiul de oaie murat, sau metoda koreenilor cu zeama de sange inchegat de taur sunt curate scarbosenii. Mie imi place sangele de taur, da cela de-l cumperi de la magazin, rosu si dulce despre care se zice ca e bun pentru femei daca-l beau barbatii. :)) Altfel de sange eu nu beau!
Rusii cica s-ar drege cam ca noi, cu zeama de varza fiarta, iar irlandezii, ca marea majoritate a romanilor, merg pe principiul "cui pe cui se scoate" si se dreg cu o ditamai halba de bere. Curat medicament, coane Fanica. La noi merge si spirtul, daca-l treci prin paine.
Americanii au si ei un fel de ciorba de burta pe care o mananca pe timp de mahmureala, beau multa apa (ciudat, eu stiam ca daca bei apa cand esti mahmur, te imbeti la loc) si mananca paine arsa (nu prajita, ci arsa!), dar de cele mai multe ori se trateaza cu medicamente gen aspirina sau ibuprofen.
La noi parca e mult mai simplu. Bei o cana de moare de varza, mananci niste castraveti murati, bei o cafea neagra si mananci niste lamaie...esti ca nou! Si apoi o poti lua de la inceput. Si nu-s asa de scarboase
Acum ca vin sarbaUtorile, pun pariu ca mai mult de jumatate din populatia bautoare a Romaniei va avea de suferit asa ca, daca nu va tenteaza "tratamentele" strainilor, incercati-le pe-ale nostre, cu siguranta vor avea efectul scontat.
Hai noroc!
duminică, 19 decembrie 2010
Sporturile de iarna
Recunosc cu mana pe suflet ca nu imi place iarna. E frig, e viscol, trebuie sa te imbraci gros... Plus ca iarna trebuie sa cheltui cei mai multi bani, ca deh, e Mos Nicolae, Mos Craciun, Anul Nou, Sf. Vasile, Sf Ioan, Valentine's Day, Dragobetele, dupa care sari direct in Martisor si ziua femeii. Deci iarna e cel mai costisitor anotimp.
Dar, cand vine vorba de distractie si sporturi de iarna sunt prima si nu-mi mai pasa de ger. Iar la noi sporturile de iarna constau in pungi, celofane, saniute de plastic...chiar si propriul fund, daca e alunecos, poate fi considerat o metoda inovativa de alunecat la vale pe zapada.
Nu stiu altii cum sunt, insa eu prefer celofanul, iar noi, zilele trecute, am beneficiat de un super-celofan de vreo 7 metri, pe care ne puneam vreo 20 si ceva de oameni, ca nu toti ajungeau in varful dealului, multi capitulau pe traseu.
Cam asta e partia
Poza e luata de pe net, eu numa pe intuneric am fost acolo.
Anyway, eu cred ca ar putea deveni un sport national mai apreciat decat fotbalul, putand fi practicat la orice varsta, chiar si in stare profunda de ebrietate (ba chiar pare mult mai haios de privit cum aluneca turmentatii)
Rezumatul zilei de ieri ar fi cam asa:
-Munca de la 10 la 14.
-Stat acasa, mancat bine, pregatit de sanius de la 14:10 - 15:45
-Stat in autogara de la 16:00-16:30. Noroc ca am gasit o bodega pe peronul garii, unde am baut un suc si am stat la caldurica.
-Intre timp ne-am inmultit de la 2 la 4 insi, dornici de a ajunge pe partie unde restul gastii pregatise gratarul, coniacul (cel mai bun coniac ever e Vasconi, facut la Vaslui!) si vinul.
-Ajuns pe partie pe la 17 si ceva, ne-am reunit cu gashca, am mancat un carnat, am luat o gura de Vasconi si apoi dai si lupta cu nametii, neicusorule puicusorule. Pana urci dealul ala scoti din tine un cartus de tigari (daca esti fumator. Daca nu esti, arzi caloriile si tot e bun).
Ne-am dat cu celofanul, am mai baut un vin fiert, ne-am mai dat o data, am mai baut un vin fiert...dupa care eu nu am mai putut sa mai urc dealul. Imi inghetase si sangele in vene asa ca am intrat in cabanuta sa ma incalzesc in timp ce baietii au facut intrecere cu pungile (tot pe partie, ovcros). Ne-am pozat cu shuba, cu mastile de prin cabana, am mai baut cate un vin fiert.
La intoarcere nu am mai asteptat autobuzul ci ne-am inghesuit vro 7 oameni intr-o masina, mai ceva ca maimutoii aia de la circ. Ne-am mai incalzit la o bere in baruletul nostru preferat si gata ziua.
Si cam atat cu vorbele, hai sa pun si niste poze ca-s mai graitoare ca o mie de cuvinte.
Azi repaos si Cafe 80, care merita musai nitica publicitate, imediat ce o sa am niste poze graitoare!
Dar, cand vine vorba de distractie si sporturi de iarna sunt prima si nu-mi mai pasa de ger. Iar la noi sporturile de iarna constau in pungi, celofane, saniute de plastic...chiar si propriul fund, daca e alunecos, poate fi considerat o metoda inovativa de alunecat la vale pe zapada.
Nu stiu altii cum sunt, insa eu prefer celofanul, iar noi, zilele trecute, am beneficiat de un super-celofan de vreo 7 metri, pe care ne puneam vreo 20 si ceva de oameni, ca nu toti ajungeau in varful dealului, multi capitulau pe traseu.
Cam asta e partia
Poza e luata de pe net, eu numa pe intuneric am fost acolo.
Anyway, eu cred ca ar putea deveni un sport national mai apreciat decat fotbalul, putand fi practicat la orice varsta, chiar si in stare profunda de ebrietate (ba chiar pare mult mai haios de privit cum aluneca turmentatii)
Rezumatul zilei de ieri ar fi cam asa:
-Munca de la 10 la 14.
-Stat acasa, mancat bine, pregatit de sanius de la 14:10 - 15:45
-Stat in autogara de la 16:00-16:30. Noroc ca am gasit o bodega pe peronul garii, unde am baut un suc si am stat la caldurica.
-Intre timp ne-am inmultit de la 2 la 4 insi, dornici de a ajunge pe partie unde restul gastii pregatise gratarul, coniacul (cel mai bun coniac ever e Vasconi, facut la Vaslui!) si vinul.
-Ajuns pe partie pe la 17 si ceva, ne-am reunit cu gashca, am mancat un carnat, am luat o gura de Vasconi si apoi dai si lupta cu nametii, neicusorule puicusorule. Pana urci dealul ala scoti din tine un cartus de tigari (daca esti fumator. Daca nu esti, arzi caloriile si tot e bun).
Ne-am dat cu celofanul, am mai baut un vin fiert, ne-am mai dat o data, am mai baut un vin fiert...dupa care eu nu am mai putut sa mai urc dealul. Imi inghetase si sangele in vene asa ca am intrat in cabanuta sa ma incalzesc in timp ce baietii au facut intrecere cu pungile (tot pe partie, ovcros). Ne-am pozat cu shuba, cu mastile de prin cabana, am mai baut cate un vin fiert.
La intoarcere nu am mai asteptat autobuzul ci ne-am inghesuit vro 7 oameni intr-o masina, mai ceva ca maimutoii aia de la circ. Ne-am mai incalzit la o bere in baruletul nostru preferat si gata ziua.
Si cam atat cu vorbele, hai sa pun si niste poze ca-s mai graitoare ca o mie de cuvinte.
Azi repaos si Cafe 80, care merita musai nitica publicitate, imediat ce o sa am niste poze graitoare!
joi, 16 decembrie 2010
Leapsa muzicala
Am primit o leapsa interesanta de la Ancuta, si ar trebui sa scriu despre o anumita melodie care imi place mie extrem de mult, si care are mai multe variante sau e cantata de mai multi artisti.
Si ce melodie ar fi mai potrivita decat melodia mea preferata din toate timpurile "Soldier of Fortune" a trupei Deep Purple? E o melodie pe care am ascultat-o prima oara acum foarte multi ani si ma reprezenta perfect atunci, ma reprezinta si acum. Si sper sa imi placa la fel de mult si cand oi fi o batranica senila cu casa plina de pisici.
Originalul e cam asa:
O voce formidabila si un ritm care ma linisteste. Restul trupelor care au preluat-o o canta la fel de bine, insa cea mai buna varianta o vad ca fiind cea a baietilor de la Whitesnake, intr-un concert unplugged din Tokyo:
O varianta la fel de buna canta si Opeth:
Iar o varianta mai putin reusita e cea a trupei de folk rock medieval Blackmore's Night. Nu stiu de ce, insa mereu am fost de parere ca au stricat frumusete de piesa. Nu e stilul lor si nu li se potriveste.
Acum nah..totul tine de gusturi, insa daca preiei o piesa atunci cant-o bine. Nu zice nimeni sa nu o canti in maniera personala si sa-i adaugi un pic din sarea si piperul trupei, insa decat sa o strici mai bine o lasi asa si nu mai canti deloc.
O varianta frumoasa e si a malaysianului Saleem
Mai puteti da un search pe youtube dupa macedonianul Toše Proeski, malaysianul Hattan sau un search simplu "Soldier of Fortune" si gasiti acolo toate variantele posibile, chiar si romanii nostri de la Iris o canta, desi sincer, am aceeasi parere despre versiunea lor ca si despre cea Blacmore's Night.
Ancuta, m-am achitat de leapsa? :D E bine? Ce nota primesc? :D
Si ce melodie ar fi mai potrivita decat melodia mea preferata din toate timpurile "Soldier of Fortune" a trupei Deep Purple? E o melodie pe care am ascultat-o prima oara acum foarte multi ani si ma reprezenta perfect atunci, ma reprezinta si acum. Si sper sa imi placa la fel de mult si cand oi fi o batranica senila cu casa plina de pisici.
Originalul e cam asa:
O voce formidabila si un ritm care ma linisteste. Restul trupelor care au preluat-o o canta la fel de bine, insa cea mai buna varianta o vad ca fiind cea a baietilor de la Whitesnake, intr-un concert unplugged din Tokyo:
O varianta la fel de buna canta si Opeth:
Iar o varianta mai putin reusita e cea a trupei de folk rock medieval Blackmore's Night. Nu stiu de ce, insa mereu am fost de parere ca au stricat frumusete de piesa. Nu e stilul lor si nu li se potriveste.
Acum nah..totul tine de gusturi, insa daca preiei o piesa atunci cant-o bine. Nu zice nimeni sa nu o canti in maniera personala si sa-i adaugi un pic din sarea si piperul trupei, insa decat sa o strici mai bine o lasi asa si nu mai canti deloc.
O varianta frumoasa e si a malaysianului Saleem
Mai puteti da un search pe youtube dupa macedonianul Toše Proeski, malaysianul Hattan sau un search simplu "Soldier of Fortune" si gasiti acolo toate variantele posibile, chiar si romanii nostri de la Iris o canta, desi sincer, am aceeasi parere despre versiunea lor ca si despre cea Blacmore's Night.
Ancuta, m-am achitat de leapsa? :D E bine? Ce nota primesc? :D
miercuri, 15 decembrie 2010
Ada
Cine este Ada? Ada este surioara mea mai mica dar care incepand de azi are voie sa se imbete legal! Nu ca ar fi ea mare bautoare, ca nici macar berea nu-i place. Important e ca azi face minunata varsta de 18 ani, varsta care ii aduce dreptul la vot si multe alte beneficii! Ceea ce vroiam eu sa fac e sa-i urez viata frumoasa si fericita.
La Multi Ani, Ada!!!
Tot surioara mea mai mica ramane!
La Multi Ani, Ada!!!
Tot surioara mea mai mica ramane!
luni, 13 decembrie 2010
Ce se mai vinde pe E-bay
Cred ca voi face o sectiune special dedicata pentru ca ce gasesti pe E-bay poate intrece cu mult imaginariul doctorului "Pangasius".
Stiti ce mare licitatie E-bay se sfarseste azi? Va spun eu daca nu stiti: se sfarseste licitatia pentru inima vampirului Auguste Delagrance ucis in 1912. Nu va vine sa credeti??? Vedeti poza. Se vede si gaura din inima, si tepusa de lemn cu care a fost strapunsa. Auguste Delagrance asta cica ar fi suferit de vampirism si ar fi ucis vreo 40 de oameni prin America, ucis fiind apoi de catre niste preoti romano-catolici care l-au hartuit si fugarit bine in prealabil. :))
Tot nu va vine sa credeti? Poate pretul acestei inimi mumificate va vor convinge. Licitatia ajunsese la cota de 256,72 $. Scump? Eu cred ca e chilipir, mocaciune! Pai cine mai are o inima de porc..pardon, vampir, acasa?
Acum serios vorbind, aia e inima de porc toata ziua. Nu stiu cine ar fi pus botul la asa ceva, e clar ca lumina zilei ca e facatura, insa ce nu face omul pentru un ban? Era o vorba: nu-i prost cel care cere, e prost cel care da!
Stiti ce mare licitatie E-bay se sfarseste azi? Va spun eu daca nu stiti: se sfarseste licitatia pentru inima vampirului Auguste Delagrance ucis in 1912. Nu va vine sa credeti??? Vedeti poza. Se vede si gaura din inima, si tepusa de lemn cu care a fost strapunsa. Auguste Delagrance asta cica ar fi suferit de vampirism si ar fi ucis vreo 40 de oameni prin America, ucis fiind apoi de catre niste preoti romano-catolici care l-au hartuit si fugarit bine in prealabil. :))
Tot nu va vine sa credeti? Poate pretul acestei inimi mumificate va vor convinge. Licitatia ajunsese la cota de 256,72 $. Scump? Eu cred ca e chilipir, mocaciune! Pai cine mai are o inima de porc..pardon, vampir, acasa?
Acum serios vorbind, aia e inima de porc toata ziua. Nu stiu cine ar fi pus botul la asa ceva, e clar ca lumina zilei ca e facatura, insa ce nu face omul pentru un ban? Era o vorba: nu-i prost cel care cere, e prost cel care da!
duminică, 12 decembrie 2010
Prima experienta cu avionul, partea II
Am visat sa zbor de cand ma stiu, la fel ca majoritatea celor care nu au urcat niciodata intr-un avion. Si dupa cum spuneam in postul anterior, am avut ocazia aceasta in septembrie, cand am calatorit deasupra norisorilor timp de 2 ore si ceva.
Cum am urcat in avion nu am putut sa nu remarc faptul ca mai mult de jumatate din calatori erau elvetieni vorbitori de franceza. O singura familie cu o zgatie de copil am auzit sa vorbeasca in romana, desi cu un puternic accent frantuzesc, semn ca sunt de ceva vreme stabiliti in Elvetia. Iar zgatia de copil era atat de neastamparat si urlacios ca eu, daca eram stewardesa, il parasutam inainte de decolare.
In fine, inainte de decolare, stewardesele au o poezie de spus despre centura de siguranta, despre masca de oxigen etc, poezie pe care o spune de fapt capitanul (cred) dar ele o mimeaza si arata calatorilor tot ce trebuie sa faca in caz de nevoi. In engleza si franceza. Noroc ca stiu engleza foarte bine si franceza binisor.
Dupa ce au terminat de explicat una alta, avionul isi porneste motoarele si incepe sa vibreze, dupa care dam o tura de aeroport, ca sa poata intra pe pista de decolare si sa-si ia avant. Ma uit in jurul meu: oameni zambitori, glumeau intre ei, romanii isi fac cruce. De 3 ori. Daca nu stiam ca-s romani, cu siguranta m-as fi prins acum.
Simt ca mi se infunda urechile semn ca ne ridicam de la sol, asa ca ma lipesc de geam pentru ca nu vroiam sa pierd nicio secunda din experienta asta. Si ne ridicam, ne ridicam pana nu mai vad nimic pe geam. Doar o mare de norisori pufosi si albi. Aratau ca o imensitate de vata de zahar, tot felul de forme si marimi. Aratau delicios! Si imi faceau foame.
Stewardesele se plimbau cu carucioarele pline cu cola, sucuri anturale, apa plata, cafea. Apoi sandwichuri, salate de cruditati si desert cu budinca de ciocolata. Aaaa, si ciocolata flybaboo, ciocolata companiei, tipic elvetiana, adica buna rau! Doar ca portiile erau foarte foarte mici, gen mostre. Dar na, primeai cate vroiai, ca erau gratis, din partea companiei.
Din cand in cand auzeai cate un "Hello, this is your captain speaking" si informatii despre vreme, altitudine, locatie. Avea capitanul ala o lene cand vorbea de parca era voluntar. Trebuia sa iti pui aparat auditiv ca sa-l auzi si sa-l intelegi.
In timpul zborului am avut parte o singura data de turbulente dar daca iti place riscul si sportul extrem s-ar putea sa-ti placa si turbulentele. Mie cu siguranta mi-a placut.
Si ce mi-a mai placut si m-a surprins in acelasi timp a fost faptul ca noi nu ne inclinam deloc atunci cand avionul o facea. Vedeam cum se ridica o aripa sau alta, semn ca eram intr-o "curba" dar totul, inclusiv apa din sticle, ramanea neclintit si ma tot intrebam cum e posibil.
La aterizare a fost la fel de "extrem" iar inima imi batea cu putere de emotie. De emotie ca o sa intalnesc niste oameni minunati pe care cu mandrie ii pot numi prieteni.
Cam asta e experienta mea cu avionul. Un singul lucru mai am de spus: nu-i adevarat ca daca stai "pe aripa" e mai nasol. La intoarcere am stat "pe aripa" si nu mi-a s-a parut deloc altfel fata de locul pe care l-am avut la dus (undeva inainte de aripa), insa e drept ca nu sunt prea sensibila de fel. Din contra, uneori sunt chiar nesimtita! :))
Urmatorul zbor va fi prin ianuarie si atunci sper sa pot face cumva si niste poze, pentru ca e minunata privelistea din avion! (mai ales cand treci pe deasupra Mont Blanc-ului)!
Cum am urcat in avion nu am putut sa nu remarc faptul ca mai mult de jumatate din calatori erau elvetieni vorbitori de franceza. O singura familie cu o zgatie de copil am auzit sa vorbeasca in romana, desi cu un puternic accent frantuzesc, semn ca sunt de ceva vreme stabiliti in Elvetia. Iar zgatia de copil era atat de neastamparat si urlacios ca eu, daca eram stewardesa, il parasutam inainte de decolare.
In fine, inainte de decolare, stewardesele au o poezie de spus despre centura de siguranta, despre masca de oxigen etc, poezie pe care o spune de fapt capitanul (cred) dar ele o mimeaza si arata calatorilor tot ce trebuie sa faca in caz de nevoi. In engleza si franceza. Noroc ca stiu engleza foarte bine si franceza binisor.
Dupa ce au terminat de explicat una alta, avionul isi porneste motoarele si incepe sa vibreze, dupa care dam o tura de aeroport, ca sa poata intra pe pista de decolare si sa-si ia avant. Ma uit in jurul meu: oameni zambitori, glumeau intre ei, romanii isi fac cruce. De 3 ori. Daca nu stiam ca-s romani, cu siguranta m-as fi prins acum.
Simt ca mi se infunda urechile semn ca ne ridicam de la sol, asa ca ma lipesc de geam pentru ca nu vroiam sa pierd nicio secunda din experienta asta. Si ne ridicam, ne ridicam pana nu mai vad nimic pe geam. Doar o mare de norisori pufosi si albi. Aratau ca o imensitate de vata de zahar, tot felul de forme si marimi. Aratau delicios! Si imi faceau foame.
Stewardesele se plimbau cu carucioarele pline cu cola, sucuri anturale, apa plata, cafea. Apoi sandwichuri, salate de cruditati si desert cu budinca de ciocolata. Aaaa, si ciocolata flybaboo, ciocolata companiei, tipic elvetiana, adica buna rau! Doar ca portiile erau foarte foarte mici, gen mostre. Dar na, primeai cate vroiai, ca erau gratis, din partea companiei.
Din cand in cand auzeai cate un "Hello, this is your captain speaking" si informatii despre vreme, altitudine, locatie. Avea capitanul ala o lene cand vorbea de parca era voluntar. Trebuia sa iti pui aparat auditiv ca sa-l auzi si sa-l intelegi.
In timpul zborului am avut parte o singura data de turbulente dar daca iti place riscul si sportul extrem s-ar putea sa-ti placa si turbulentele. Mie cu siguranta mi-a placut.
Si ce mi-a mai placut si m-a surprins in acelasi timp a fost faptul ca noi nu ne inclinam deloc atunci cand avionul o facea. Vedeam cum se ridica o aripa sau alta, semn ca eram intr-o "curba" dar totul, inclusiv apa din sticle, ramanea neclintit si ma tot intrebam cum e posibil.
La aterizare a fost la fel de "extrem" iar inima imi batea cu putere de emotie. De emotie ca o sa intalnesc niste oameni minunati pe care cu mandrie ii pot numi prieteni.
Cam asta e experienta mea cu avionul. Un singul lucru mai am de spus: nu-i adevarat ca daca stai "pe aripa" e mai nasol. La intoarcere am stat "pe aripa" si nu mi-a s-a parut deloc altfel fata de locul pe care l-am avut la dus (undeva inainte de aripa), insa e drept ca nu sunt prea sensibila de fel. Din contra, uneori sunt chiar nesimtita! :))
Urmatorul zbor va fi prin ianuarie si atunci sper sa pot face cumva si niste poze, pentru ca e minunata privelistea din avion! (mai ales cand treci pe deasupra Mont Blanc-ului)!
sâmbătă, 11 decembrie 2010
Prima experienta cu avionul, partea I
...a fost in septembrie. Ma imprietenisem de ceva vreme cu o elvetianca pe nume Chrsitine iar in septembrie zice: "Ce-ar fi daca ai veni in vizita? Poti sta cat vrei". Asa ca mi-am rezervat un bilet online si-am asteptat, plina de emotii, sa ma vad ajunsa in Geneva. Emotii putin spus, pentru ca nu fusesem niciodata cu avionul, mai mult...nu iesisem niciodata din tara SINGURA. Aveam emotii in legatura cu biletul de avion (pentru ca nu aveam decat o confirmare printata de pe mail), aveam emotii cu pasaportul inexistent (pentru ca stiam ca Elvetia nu e in UE), aveam emotii cu avionul, aveam emotii cu aterizarea, cu bagajul, cu acomodarea si cate si mai cate. Doua saptamani de cand am aflat ca plec si pana la plecare mi-am innebunit toti prietenii cu intrebari si nelamuriri in legatura cu calatoritul cu avionul, si toti mi-au spus acelasi lucru: "Stai, bre, linistita ca o sa fie bine!"
Si eu cum am incredere in prietenii mei, am zis ca ei si am facut ca mine, adica tot aveam emotii.
Si vine si ziua plecarii. Ajunsa la aeroport ma uit in stanga, ma uit in dreapta... nu stiam incotro s-o iau. Prea multe check-in-uri. Intreb un nene paznic, ii zic unde trebuie sa merg si ma ajuta sa ajung la check-in point-ul destinat destinatiei destinatare. Acolo coada. Astept. In fata mea vreo doua cupluri de pensionari, niste oameni la patru ace, o doamna grasa cu coc... si cam atat. In spatele meu si mai multa lume. Toti urmau sa urce in acelasi avion spre Geneva. La celelalte check-in-uri aceeasi poveste, lume multa, bagaje asijderea. Eu aveam doar geanta foto pe care nu ma riscam sa o las la cala (tocmai ce-a patit-o un alt blogger) si inca un bagaj pe roti standard. Ma uit la lumea din jurul meu, toti aveau biletele de avion si pasapoartele pregatite. La imaginea asta m-au trecut toate apele, ma gandeam cum am platit atatia euroi pe bilet si cum ar fi sa ma intorc acasa cu coada intre picioare. Pentru ca eu nu am pasaport, ca imi expirase in martie. Eu aveam doar o hartie scoasa la imprimanta si un buletin. Imi vine randul, "amu i-atunci" imi zic in gand, si intind buletinul spre domnisoara zambitoare de la check-in. Ma roaga sa-mi pun bagajul pe cantar, imi da un bilet adevarat si-mi comunica poarta de imbarcare la care trebuie sa ajung. In timpul asta ma uitam disperata cum bagajul meu facuse picioare si o luase la plimbare pe niste benzi rulante.
"Acum ce fac?" ma intreb pe mine insami. "Oare se duce singur in cala avionului? Sau trebuie sa-l astept in alta parte?" Decid sa merg mai departe spre urmatorul check point si sa intreb acolo ce se intampla cu bagajul meu. Niste domni draguti ma pun sa-mi scot cureaua, ceasul, ochelarii de soare si tot ce aveam prin buzunare. Imi scaneaza geanta foto si ma trimit spre poarte de imbarcare. Eu tot nu eram convinsa ca bagajul meu e pe maini bune si iar ma trec toate transpiratiile: "hainele mele... cadourile pentru elvetianca... cosmeticele mele scumpe...aoleu, unde va duceti voi??" Gasesc un fumoar si fumez scurt vreo 2 tigari, sa ma mai calmez. Beau si-o cafea. Intr-un final ajung in sala de asteptare si ma uitam la ceilalti "colegi" de avion care aveau bagaje identice cu al meu (ca forma, marime etc). Fac ochii maaaari si ma blochez: "aoleu, sa vezi ca trebuia sa-l iau inapoi de la primul check-in!!" Cu riscul de a ma face de rusine, ma duc sa intreb pe domnisoara de la boarding office. Zambeste si-mi spune sa stau linistita ca-l voi ridica in Geneva. M-am linistit.
Urc in avion, stewardesele dragute imi arata locul. "La geam, cum specificasem cand am facut rezervarea online" imi zic, foarte placut surprinsa.
Voi lasa experienta zborului in sine pentru partea a 2-a, caci sunt multe de spus. Tin insa sa multumesc ParAvion pentru ca am facut o mare afacere cumparand bilet prin ei, si companiei aeriene Fly Baboo, pentru ca m-am simtit in siguranta zburand cu ei.! :)
Si eu cum am incredere in prietenii mei, am zis ca ei si am facut ca mine, adica tot aveam emotii.
Si vine si ziua plecarii. Ajunsa la aeroport ma uit in stanga, ma uit in dreapta... nu stiam incotro s-o iau. Prea multe check-in-uri. Intreb un nene paznic, ii zic unde trebuie sa merg si ma ajuta sa ajung la check-in point-ul destinat destinatiei destinatare. Acolo coada. Astept. In fata mea vreo doua cupluri de pensionari, niste oameni la patru ace, o doamna grasa cu coc... si cam atat. In spatele meu si mai multa lume. Toti urmau sa urce in acelasi avion spre Geneva. La celelalte check-in-uri aceeasi poveste, lume multa, bagaje asijderea. Eu aveam doar geanta foto pe care nu ma riscam sa o las la cala (tocmai ce-a patit-o un alt blogger) si inca un bagaj pe roti standard. Ma uit la lumea din jurul meu, toti aveau biletele de avion si pasapoartele pregatite. La imaginea asta m-au trecut toate apele, ma gandeam cum am platit atatia euroi pe bilet si cum ar fi sa ma intorc acasa cu coada intre picioare. Pentru ca eu nu am pasaport, ca imi expirase in martie. Eu aveam doar o hartie scoasa la imprimanta si un buletin. Imi vine randul, "amu i-atunci" imi zic in gand, si intind buletinul spre domnisoara zambitoare de la check-in. Ma roaga sa-mi pun bagajul pe cantar, imi da un bilet adevarat si-mi comunica poarta de imbarcare la care trebuie sa ajung. In timpul asta ma uitam disperata cum bagajul meu facuse picioare si o luase la plimbare pe niste benzi rulante.
"Acum ce fac?" ma intreb pe mine insami. "Oare se duce singur in cala avionului? Sau trebuie sa-l astept in alta parte?" Decid sa merg mai departe spre urmatorul check point si sa intreb acolo ce se intampla cu bagajul meu. Niste domni draguti ma pun sa-mi scot cureaua, ceasul, ochelarii de soare si tot ce aveam prin buzunare. Imi scaneaza geanta foto si ma trimit spre poarte de imbarcare. Eu tot nu eram convinsa ca bagajul meu e pe maini bune si iar ma trec toate transpiratiile: "hainele mele... cadourile pentru elvetianca... cosmeticele mele scumpe...aoleu, unde va duceti voi??" Gasesc un fumoar si fumez scurt vreo 2 tigari, sa ma mai calmez. Beau si-o cafea. Intr-un final ajung in sala de asteptare si ma uitam la ceilalti "colegi" de avion care aveau bagaje identice cu al meu (ca forma, marime etc). Fac ochii maaaari si ma blochez: "aoleu, sa vezi ca trebuia sa-l iau inapoi de la primul check-in!!" Cu riscul de a ma face de rusine, ma duc sa intreb pe domnisoara de la boarding office. Zambeste si-mi spune sa stau linistita ca-l voi ridica in Geneva. M-am linistit.
Urc in avion, stewardesele dragute imi arata locul. "La geam, cum specificasem cand am facut rezervarea online" imi zic, foarte placut surprinsa.
Voi lasa experienta zborului in sine pentru partea a 2-a, caci sunt multe de spus. Tin insa sa multumesc ParAvion pentru ca am facut o mare afacere cumparand bilet prin ei, si companiei aeriene Fly Baboo, pentru ca m-am simtit in siguranta zburand cu ei.! :)
vineri, 10 decembrie 2010
Nemtii din Germania
Nemtii sunt recunoscuti in lumea asta pentru o singura chestie: sunt tipicari. Foarte tipicari. Cei mai tipicari. Si nemtii astia au asa o raceala in ei, de nu-i adevarat! Mai ales generatiile mai mature. Mi-am amintit de ei citind o postare de pe Cotcodacii Zilnici, mai exact de o intamplare ce mi-a fost povestita acum ceva vreme, dar care m-a facut sa rad in hohote. Si are si talc. Povestioara e cat se poate de reala, si e cam asa:
A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar povesti. Un roman merge in vizita la sora-sa in Germania, sora maritata cu un neamt adevarat de la mama lui. Acestia locuiau intr-un satuc linistit si prosper, dupa modelul american cu peluza in fata casei, fara garduri, iarba tunsa la milimetru (ca deh, nemtii sunt foarte tipicari). Si ajunge romanul nostru acolo, face si el un dush ca tot omul si iese afara sa traga pe nas niste aer proaspat nemtesc. Cand iese din casa il vede pe vecinul care tocmai isi tunsese peluza si isi admira opera cu mandrie, si obisnuit fiind sa-si salute vecinii, romanul nostru incepe sa urle cat il tin bojocii: "Buna dimineata, vecine!!" si ii face semn cu mana razand vesel. Neamtul, oripilat, intra in casa bolborosind si rosu de rusine. Romanul, confuz, intra in casa sa-i povesteasca surorii patania, insa a bufnit-o rasul inainte ca sarmanul om sa-si termine povestea. Cumnatul, oripilat si el, ii aduce romanului un halat de baie, ca el iesise afara numa' in chiloti, ca asa era obisnuit acasa la el.
A doua zi l-au scos pe romanul nostru in oras, sa-si arate imprejurimile, sa-si cumpere suveniruri si magneti de frigider pentru nevasta, ciocolata la ala micu', sa manance un strudel cu mere, sa bea o bere adevarata si cate si mai cate nu aveau omuletii nostri in program. Il plimba prin tot orasul si neamtului i se face sete, asa ca opresc la o berarie tipic nemteasca cu terasa. Dupa ce s-au asezat si ei ca oamenii la o masa, neamtul il intreaba pe roman "ein bier?" Adicatelea "o bere?". Si voi stiti cum e romanul in general, ii place sa se lase rugat "hai bre, bea o bere! Hai dom'le ca fac io cinste, numa ia!" Asa si romanul nostru..."pai, mmm, mmmmnnnuu" zice el cu jumatate de gura, gandind ca neamtul va insista. Dar nu. Neamtul nu a insistat...a comandat doar pentru el si nevasta-sa cate o halba de ii ploua romanului nostru in gura. Si se uita el cu jind la neamtul care sorbea din halba cu pofta si mai ca i-ar fi smuls halba din mana. Dar n-a mai zis nimic. Acasa o intreaba pe sora-sa daca are neamtul ceva cu el, de nu i-a luat si lui o bere. Dar i-a explicat femeia ca neamtul asa a fost crescut, el nu insista niciodata, asa ca si romanul a invatat sa nu se mai lase rugat.
Vacanta romanului a durat vreo 10 zile, dar si-a jurat ca nu mai merge acolo, ca nu-i place. Pai cum, sa nu ai voie sa arunci un chistoc de tigara in curte sau in parcarea magazinelor? Sa se uite lumea urat la tine ca scuipi pe strada? Tot mai bine acasa la el, in Romania! :)) Dar a zis ca un singur lucru i-a placut acolo: beraresele!! :))
A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar povesti. Un roman merge in vizita la sora-sa in Germania, sora maritata cu un neamt adevarat de la mama lui. Acestia locuiau intr-un satuc linistit si prosper, dupa modelul american cu peluza in fata casei, fara garduri, iarba tunsa la milimetru (ca deh, nemtii sunt foarte tipicari). Si ajunge romanul nostru acolo, face si el un dush ca tot omul si iese afara sa traga pe nas niste aer proaspat nemtesc. Cand iese din casa il vede pe vecinul care tocmai isi tunsese peluza si isi admira opera cu mandrie, si obisnuit fiind sa-si salute vecinii, romanul nostru incepe sa urle cat il tin bojocii: "Buna dimineata, vecine!!" si ii face semn cu mana razand vesel. Neamtul, oripilat, intra in casa bolborosind si rosu de rusine. Romanul, confuz, intra in casa sa-i povesteasca surorii patania, insa a bufnit-o rasul inainte ca sarmanul om sa-si termine povestea. Cumnatul, oripilat si el, ii aduce romanului un halat de baie, ca el iesise afara numa' in chiloti, ca asa era obisnuit acasa la el.
A doua zi l-au scos pe romanul nostru in oras, sa-si arate imprejurimile, sa-si cumpere suveniruri si magneti de frigider pentru nevasta, ciocolata la ala micu', sa manance un strudel cu mere, sa bea o bere adevarata si cate si mai cate nu aveau omuletii nostri in program. Il plimba prin tot orasul si neamtului i se face sete, asa ca opresc la o berarie tipic nemteasca cu terasa. Dupa ce s-au asezat si ei ca oamenii la o masa, neamtul il intreaba pe roman "ein bier?" Adicatelea "o bere?". Si voi stiti cum e romanul in general, ii place sa se lase rugat "hai bre, bea o bere! Hai dom'le ca fac io cinste, numa ia!" Asa si romanul nostru..."pai, mmm, mmmmnnnuu" zice el cu jumatate de gura, gandind ca neamtul va insista. Dar nu. Neamtul nu a insistat...a comandat doar pentru el si nevasta-sa cate o halba de ii ploua romanului nostru in gura. Si se uita el cu jind la neamtul care sorbea din halba cu pofta si mai ca i-ar fi smuls halba din mana. Dar n-a mai zis nimic. Acasa o intreaba pe sora-sa daca are neamtul ceva cu el, de nu i-a luat si lui o bere. Dar i-a explicat femeia ca neamtul asa a fost crescut, el nu insista niciodata, asa ca si romanul a invatat sa nu se mai lase rugat.
Vacanta romanului a durat vreo 10 zile, dar si-a jurat ca nu mai merge acolo, ca nu-i place. Pai cum, sa nu ai voie sa arunci un chistoc de tigara in curte sau in parcarea magazinelor? Sa se uite lumea urat la tine ca scuipi pe strada? Tot mai bine acasa la el, in Romania! :)) Dar a zis ca un singur lucru i-a placut acolo: beraresele!! :))
marți, 7 decembrie 2010
Stare de spirit
Adica muzica. De ceva vreme am o fixatie pe melodia asta si imi imaginez tot felul de scenarii care ar putea-o avea ca fundal sonor:
1. Apocalipsa. Imaginati-va, doar, corul acela de voci cantand in timp ce Gizas judeca poporul la Judecata de Apoi!
2. Invazie. Si nu ma refer doar la invazia unui popor ci a unei intregi planete.
3. Titanic. Daca Titanicul s-ar mai scufunda o data, asta ar canta orchestra. Iar capitanul ar striga la ei: "Mai cu viata! Mai cu viata!!"
4. Coloana sonora la filmul Tsar (2009). Bun film!
Si pentru asta mi-am propus ca in 2012 sa ascult melodia asta in caz ca vine sfarsitul lumii. Eu zic ca se potriveste ca o manusa!
1. Apocalipsa. Imaginati-va, doar, corul acela de voci cantand in timp ce Gizas judeca poporul la Judecata de Apoi!
2. Invazie. Si nu ma refer doar la invazia unui popor ci a unei intregi planete.
3. Titanic. Daca Titanicul s-ar mai scufunda o data, asta ar canta orchestra. Iar capitanul ar striga la ei: "Mai cu viata! Mai cu viata!!"
4. Coloana sonora la filmul Tsar (2009). Bun film!
Si pentru asta mi-am propus ca in 2012 sa ascult melodia asta in caz ca vine sfarsitul lumii. Eu zic ca se potriveste ca o manusa!
Si tu te casti cand te rogi?
Ma dadeam aiurea pe net si ma mai puneam la punct cu noutatile blogeristice, ca eu de cand am lipsit nu mai stiu ce se intampla pe online. Si din una in alta am ajuns sa citesc pe un forum unde un individ cuvios cere ajutorul altor indivizi cuviosi:
"In fiecare seara ma inchin, spun Crezul si Tatal Nostru si observ un lucru ciudat. Inainte si dupa fiecare rugaciune ma inchin de 3 ori. Daca spun rugaciunile concentrat si sunt atent (adica nu imi fuge mintea in alta parte), cand fac semnul Sfintei Cruci casc. Mi se intampla doar mie? Este ceva rau/bine? Sau este irelevant?
Multumesc"
La prima citire n-am stiut daca sa rad sau sa plang. Apoi m-a cuprins mila... Va rog eu, nu mai cascati ca va pandeste al de jos si va ispiteste! Cascatul = Satana = Ghinioane, viata grea, suferinta etc.
Exemple ar fi destule:
De cate ori nu ai fost dat afara de la locul de munca pentru ca ai cascat in timpul unei sedinte importante?
De cate ori n-ai fost parasit de iubita pentru ca ai cascat atunci cand avea ea ceva foarte important sa-ti comunice?
De cate ori nu ai luat numele domnului in desert cand ai vazut imagini la TV cu parlamentari care dorm sau casca in parlament?
De cate ori ai pierdut un posibil loc de munca pen'ca ai cascat la interviu?
Elevi, de cate ori nu ati luat o nota proasta pentru ca ati cascat in timp ce va chinuiati sa spuneti lectia cu voce tare in fata clasei?
Si exemplele pot continua. Concluzia e aceeasi: cascatul=pacat! Pentru ca Satana va pandeste si va ispiteste!
Deci nu mai cascati, pacatosilor!
"In fiecare seara ma inchin, spun Crezul si Tatal Nostru si observ un lucru ciudat. Inainte si dupa fiecare rugaciune ma inchin de 3 ori. Daca spun rugaciunile concentrat si sunt atent (adica nu imi fuge mintea in alta parte), cand fac semnul Sfintei Cruci casc. Mi se intampla doar mie? Este ceva rau/bine? Sau este irelevant?
Multumesc"
La prima citire n-am stiut daca sa rad sau sa plang. Apoi m-a cuprins mila... Va rog eu, nu mai cascati ca va pandeste al de jos si va ispiteste! Cascatul = Satana = Ghinioane, viata grea, suferinta etc.
Exemple ar fi destule:
De cate ori nu ai fost dat afara de la locul de munca pentru ca ai cascat in timpul unei sedinte importante?
De cate ori n-ai fost parasit de iubita pentru ca ai cascat atunci cand avea ea ceva foarte important sa-ti comunice?
De cate ori nu ai luat numele domnului in desert cand ai vazut imagini la TV cu parlamentari care dorm sau casca in parlament?
De cate ori ai pierdut un posibil loc de munca pen'ca ai cascat la interviu?
Elevi, de cate ori nu ati luat o nota proasta pentru ca ati cascat in timp ce va chinuiati sa spuneti lectia cu voce tare in fata clasei?
Si exemplele pot continua. Concluzia e aceeasi: cascatul=pacat! Pentru ca Satana va pandeste si va ispiteste!
Deci nu mai cascati, pacatosilor!
luni, 6 decembrie 2010
Peluza Nord Vaslui
Pentru ca nu am inghetat pe stadion degeaba aseara ci am facut poze. Si pentru ca Peluzei Nord Vaslui ii sade bine in galden-verde!
Despre meci nu comentez, pentru ca nu am rezistat in gerul ala. Insa ce am regretat eu a fost faptul ca nu aveam aparatul foto pregatit atunci cand cand zecile de suporteri rapidisti au trecut prin fata blocului meu. Stiti cainii aia de cireada, care alearga in jurul oilor ca sa le mane intr-o anume directie? Daca o oaie se indeparteaza de turma, cainele o ciupeste de picioare si o repede nu prea gingas. Eh, asa si cu rapidistii aseara: formau o mare turma si erau manati de cateva masini de politie si jandarmerie. Si asta pentru ca nu au fost copii cuminti si nu s-au jucat frumos ci au vandalizat un restaurant din centrul orasului si au pandit ca hienele sa dea nas in nas cu suporterii vasluieni.
Dar sa revenim la oile noastre. Ia uitati ce frumos s-au jucat suporterii vasluieni:
Despre meci nu comentez, pentru ca nu am rezistat in gerul ala. Insa ce am regretat eu a fost faptul ca nu aveam aparatul foto pregatit atunci cand cand zecile de suporteri rapidisti au trecut prin fata blocului meu. Stiti cainii aia de cireada, care alearga in jurul oilor ca sa le mane intr-o anume directie? Daca o oaie se indeparteaza de turma, cainele o ciupeste de picioare si o repede nu prea gingas. Eh, asa si cu rapidistii aseara: formau o mare turma si erau manati de cateva masini de politie si jandarmerie. Si asta pentru ca nu au fost copii cuminti si nu s-au jucat frumos ci au vandalizat un restaurant din centrul orasului si au pandit ca hienele sa dea nas in nas cu suporterii vasluieni.
Dar sa revenim la oile noastre. Ia uitati ce frumos s-au jucat suporterii vasluieni:
duminică, 5 decembrie 2010
Un pumn de seminte si-o cana de vin fiert
Imi fac incalzirea pentru meciul din aceasta seara: Fc Vaslui - Rapid Bucuresti. Si-mi fac incalzirea pentru ca voi fi pe baricade, cu aparatul in mana, pe stadion. Daca nu stiati, aflati acum: sunt un fotograf amator de stadion. Deocamdata fac voluntariat pentru un grup de suporteri vasluieni, dar fiind cel mai mare hobby al meu nu caut sa castig nimic din asta.
Faceti cunostinta cu noul eu:
HAI VASLUI!!!!
Faceti cunostinta cu noul eu:
HAI VASLUI!!!!
sâmbătă, 4 decembrie 2010
333 - I'm just half evil
Asta e asa, un post aniversar. Blogul meu a avut 333 de afisari, ceea ce-l face doar pe jumatate "evil". Si s-a nascut fix acum o saptamana. Ne vedem la afisarea numarul 666! :)
joi, 2 decembrie 2010
Lavinia Steer, un om, un suflet, o viata
Pentru mine, timp de mai multi ani, Lavinia era doar un nickname pe un forum despre catei. Un nickname cu care nickname-ul meu mai intra in discutii. Dar foarte rar, pentru ca aveam interese diferite si nu prea ne intersectam. Tot ce stiam despre ea la vremea aceea era faptul ca avea un renume in arbitrajul international (la concursurile canine), ca avea un bebe cu un alt arbitru de renume, ca aveau impreuna si o canisa si ca era foarte foarte frumoasa. Si ca era foarte saritoare si ajuta neconditionat pe oricine ii cerea ajutorul. Aveam imaginea unui personaj extrem de fericit si implinit.
Apoi, in 2009, am cunoscut-o.
Veneam cu o cunostinta comuna de undeva din Ungaria, si dupa un drum istovitor a zis sa facem o oprire in Oradea, sa cunosc pe cineva si sa bem o limonada rece. Si-am oprit. Si in timp ce noi cautam o terasa, apare ea. Facem cunostinta. "Aaaa, de pe forum, nu?" zicem in cor. Dar eu fac ochii mari. Era slaba, tunsa aproape 0 si cu o esarfa in cap. Era foarte palida si nu o recunosteam. "Sigur e alta Lavinia de pe forum" zice mintea mea in sinea ei. "Tu esti Lavinia Steer, arbitru chinologic international?" intreb cu tupeu. "Uhm...da, dar nu mai sunt arbitru de ceva vreme" imi raspunde zambind. Si incepe sa-mi povesteasca cum viata ei aparent sublima a luat-o incet la vale, destramandu-se incetul cu incetul. Scandaluri, i-a fost luat dreptul de a arbitra, pentru ca avea prostul obicei sa nu linga cururi. Omul pe care-l iubea i-a intors spatele. S-a imbolnavit de cancer. Parca toata lumea complota impotriva ei.
Si era un om atat de bland, atat de sufletist si atat de optimist. Cat am stat cu ea la masa am ras incontinuu. Zice: "Auzi, fata, vezi ce cercei frumosi am? M-am intalnit cu un nene si a zis ca daca-i sug "acadeaua" mi-i da mie!" Ii placea sa personalizeze bancurile, sa le zica la persoana 1 singular ceea ce le facea de 100 de ori mai haioase. Si radeam impreuna si imi parea ca o cunosc de-o viata.
Dupa ziua aceea am pastrat legatura si ne-am imprietenit Si ne mai sunam, ne mai scriam emailuri, mai socializam. Ne mai intalneam in expozitii si ne mai laudam cu cerceii noi, si ne bucuram sa ne vedem una pe alta. Ii mai crescuse parul si parea din ce in ce mai plina de viata si mai optimista. Si ma bucuram sa o vad asa... La cat a suferit merita sa se bucure de viata.
Era regizor si preparator universitar la Facultatea de Muzica din Oradea. Avea o canisa de welsh terrier cu care avea un succes formidabil. Avea un baietel de 6 ani pe care il crestea singura. Avea prieteni.
Ieri noapte si-a pierdut viata! Si avea doar 38 de ani.
Fie-ti odihna usoara, suflet bland si cald! Until we meet again!
P.S. Da, e sora Oliviei Steer, prezentatoarea TV care a intemeiat o familie alaturi de Andi Moisescu.
Apoi, in 2009, am cunoscut-o.
Veneam cu o cunostinta comuna de undeva din Ungaria, si dupa un drum istovitor a zis sa facem o oprire in Oradea, sa cunosc pe cineva si sa bem o limonada rece. Si-am oprit. Si in timp ce noi cautam o terasa, apare ea. Facem cunostinta. "Aaaa, de pe forum, nu?" zicem in cor. Dar eu fac ochii mari. Era slaba, tunsa aproape 0 si cu o esarfa in cap. Era foarte palida si nu o recunosteam. "Sigur e alta Lavinia de pe forum" zice mintea mea in sinea ei. "Tu esti Lavinia Steer, arbitru chinologic international?" intreb cu tupeu. "Uhm...da, dar nu mai sunt arbitru de ceva vreme" imi raspunde zambind. Si incepe sa-mi povesteasca cum viata ei aparent sublima a luat-o incet la vale, destramandu-se incetul cu incetul. Scandaluri, i-a fost luat dreptul de a arbitra, pentru ca avea prostul obicei sa nu linga cururi. Omul pe care-l iubea i-a intors spatele. S-a imbolnavit de cancer. Parca toata lumea complota impotriva ei.
Si era un om atat de bland, atat de sufletist si atat de optimist. Cat am stat cu ea la masa am ras incontinuu. Zice: "Auzi, fata, vezi ce cercei frumosi am? M-am intalnit cu un nene si a zis ca daca-i sug "acadeaua" mi-i da mie!" Ii placea sa personalizeze bancurile, sa le zica la persoana 1 singular ceea ce le facea de 100 de ori mai haioase. Si radeam impreuna si imi parea ca o cunosc de-o viata.
Dupa ziua aceea am pastrat legatura si ne-am imprietenit Si ne mai sunam, ne mai scriam emailuri, mai socializam. Ne mai intalneam in expozitii si ne mai laudam cu cerceii noi, si ne bucuram sa ne vedem una pe alta. Ii mai crescuse parul si parea din ce in ce mai plina de viata si mai optimista. Si ma bucuram sa o vad asa... La cat a suferit merita sa se bucure de viata.
Era regizor si preparator universitar la Facultatea de Muzica din Oradea. Avea o canisa de welsh terrier cu care avea un succes formidabil. Avea un baietel de 6 ani pe care il crestea singura. Avea prieteni.
Ieri noapte si-a pierdut viata! Si avea doar 38 de ani.
Fie-ti odihna usoara, suflet bland si cald! Until we meet again!
P.S. Da, e sora Oliviei Steer, prezentatoarea TV care a intemeiat o familie alaturi de Andi Moisescu.
miercuri, 1 decembrie 2010
La Multi Ani, Romania!
Azi e ziua noastra, a romanilor de pretutindeni. E singura zi din an cand majoritatea oamenilor sunt mandri ca sunt romani, restul de 364 de zile cam toti uita sa se mandreasca cu originea si nationalitatea lor.
Ma uitam la un reportaj TV: o echipa de filmare intr-un club bucurestean, lua interviuri pitzipoancelor venite sa-si etaleze calitatile de dansatoare. "-Ne puteti spune ce semnificatie are data de 1 Decembrie?" "-Aaa.. pai... mmm... auzi, da' de ce ma iei pe mine cu intrebari din astea de cultura generala? Nu-mi mai aduc aminte" raspunde, rusinata, o pitzi. Sau "Da' de ce ma intrebati pe mine ce s-a intamplat pe 1 Decembrie? Niciodata n-am fost buna la geografie! Intrebati-i pe astia mai tinerei, care-s la liceu!" O alta intrebare a fost "Cine a compus imnul Romaniei?" "aaa...ceva cu G..nu? G...G....Nu mai tin minte!" raspunde o alta pitzi...
Sa fim seriosi, sa nu stii ce inseamna 1 Decembrie? Sa nu stii cine a compus imnul tarii in care te-ai nascut si crescut?? Mi se pare extrem de rusinos. De ce mai traiti in Romania, dragelor??
Dar ca sa dau si exemplele pozitive, mai sunt si tineri care se mandresc cu nationalitatea lor. Au iesit sa sarbatoreasca ziua de 1 Decembrie cu mandrie si patriotism, au fluturat stegulete si au cantat Desteapta-te, romane! Si ce daca a fost frig de crapau pietrele?
La Multi Ani, Romani!!
Ma uitam la un reportaj TV: o echipa de filmare intr-un club bucurestean, lua interviuri pitzipoancelor venite sa-si etaleze calitatile de dansatoare. "-Ne puteti spune ce semnificatie are data de 1 Decembrie?" "-Aaa.. pai... mmm... auzi, da' de ce ma iei pe mine cu intrebari din astea de cultura generala? Nu-mi mai aduc aminte" raspunde, rusinata, o pitzi. Sau "Da' de ce ma intrebati pe mine ce s-a intamplat pe 1 Decembrie? Niciodata n-am fost buna la geografie! Intrebati-i pe astia mai tinerei, care-s la liceu!" O alta intrebare a fost "Cine a compus imnul Romaniei?" "aaa...ceva cu G..nu? G...G....Nu mai tin minte!" raspunde o alta pitzi...
Sa fim seriosi, sa nu stii ce inseamna 1 Decembrie? Sa nu stii cine a compus imnul tarii in care te-ai nascut si crescut?? Mi se pare extrem de rusinos. De ce mai traiti in Romania, dragelor??
Dar ca sa dau si exemplele pozitive, mai sunt si tineri care se mandresc cu nationalitatea lor. Au iesit sa sarbatoreasca ziua de 1 Decembrie cu mandrie si patriotism, au fluturat stegulete si au cantat Desteapta-te, romane! Si ce daca a fost frig de crapau pietrele?
La Multi Ani, Romani!!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)