Omul

S-a facut un an de cand Omul nu mai e. A plecat prin alte lumi, unde nu exista durere, rautate, tristete... Cel mai probabil e inconjurat de turma lui de mioare si de cainii lui viteji. Mi-l imaginez stand la umbra unui nuc si cantand. Ii placea sa cante si sa se joace cu mieii si iedutii, ii placea sa-si mangaie cainii care nu-l slabeau nicio clipa din ochi, ii placea sa stea de vorba cu Puiu, calul lui credincios, care parea sa asculte si sa inteleaga tot ce-i spunea Omul. Ii sorbea fiecare cuvant, fiecare gest si dadea din cap aprobator.
Am invatat multe de la Omul asta, dar stiu ca mai avea inca multe sa ma invete.
De la el am invatat sa respect si sa iubesc natura si tot ce ne ofera ea. Dragostea pentru animale, oricare ar fi ele, de la el am mostenit-o si cred ca e cea mai frumoasa mostenire pe care mi-ar putea-o lasa cineva.
De la el am invatat sa ascult si sa apreciez oamenii.
El m-a invatat ca a avea incredere in oameni iti poate face mai mult rau decat bine, insa m-a mai invatat si cum sa ma feresc de cei care nu merita incredere.
Era de o frumusete interioara cum rar mai gasesti la alti oameni. Toti ii stiau de frica in sat, dar il respectau in acelasi timp. Nu-l puteai pacali, nu-ti puteai bate joc de el, nu-l puteai lua peste picior. Dar daca ii faceai un bine, el, Omul, ti-l intorcea inzecit. E Omul care mi-a marcat copilaria si existenta.
Ne adunam toti copiii langa el si-l ascultam cu inima la gura in timp ce ne spunea povesti cu lupi, dupa care ne speria de fugeam cu totii care-ncotro. Uneori statea pe prispa la soare si se facea ca doarme, eu il gadilam cu o pana pe la nas iar el ma lua pe sus si ma gadila si ma pupa de parca ar fi fost ultima oara cand ma vedea.
M-a invatat cum sa ma apar de cainii vagabonzi, lucru care mi-a salvat multe perechi de pantaloni. M-a invatat sa calaresc, m-a invatat sa nu ma tem de nimic, m-a invatat sa imi folosesc intuitia si..proababil cel mai important lucru...m-a invatat sa iubesc neconditionat. Dragostea lui pentru Femeia ce i-a fost mereu alaturi parea sa creasca in fiecare zi, dragoste ce implinise mai bine de 50 de ani... Era un om dur, uneori rece si mult prea calculat, insa stia sa iubeasca si o arata mereu.
El a fost Omul pentru care mi-as fi dat 10 ani din viata pentru a-l mai avea sanatos si voinic macar o zi...

Ramai cu bine, Om bun, untill we meet again!