Ceasul rau, pisica 13

"La canapele" e un local boem din Vama. Poti manca bine, poti bea si mai bine, te poti drege cu o cafea la ibric dimineata cand te trezesti din mahmureala, poti asculta muzica buna si, mai ales, poti sa intalnesti tot soiul de oameni mai mult sau mai putin interesanti. Ceea ce am si facut, de altfel.
Dimineata, chiar inainte de a ne lua ramas bun de la pitorescul litoral din Vama Veche, am vrut sa bem o cafea si, cum canapelele erau singurele care primeau clienti la ora aia nesimtit de matinala, am parcat acolo. Muzica in surdina, tineri adormiti sau pe jumatate treji completau imaginea boema a localului. Ocupam o masa libera si incepem exercitiul de studiu al indivizilor aflati inauntru. Si de aici incepe distractia.
La o masa distanta de noi, chiar in fata noastra, se afla un cuplu. Ea-rupta de beata insa semi-constienta de ce se intampla in jurul ei; El-rupt de beat dormea cu capul pe masa. In fata lor o sticla goala de vin alb si doua pahare. La o alta masa distanta, in stanga noastra, un baiat tot atipea cu tigara aprinsa in mana, avea pe masa o cafea. Purta un hanorac in carouri rosii si diferite nuante de gri, destul de ingrijit si curat.
In capatul opus al localului niste indivizi care vorbeau in franceza, incercau sa  "prosteasca" o individa care vorbea in italiana, blonda si grasa.Era romanca.
Noi ii studiam pe toti, incercand sa ghicim inclusiv dialogurile sau monologurile, dupa caz.
Devine din ce in ce mai interesant. Ceasul rau, pisica 13. Un pisoi aflat la varsta adolescentei pisicesti intra in local. Era mai negru decat negrul, ceea ce atrage privirea tuturor celor aflati inauntru. Se plimba de la o masa la alta si nu se lasa prins si dat afara. Fata turmentata dar semi-constienta face ochii mari si se dezlantuie: "Afara!!! Lucifer! Lucifer!! Iesi afara!!" Eu chem pisoiul la mine, mai mult ma temeam de ce i-ar putea face fata turmentata, pe care noi deja o botezaseram Satana. Avea o figura crispata cu tenta agresiva, era clar ca nu dorea sa vada in fata ochilor fragilitatea aia neagra si inocenta. Pentru ea era Lucifer, venit parca sa-i fure sufletul si sa-l vanda pe o carafa de vin. Satana incearca sa-mi comunice ceva, insa nu intelegeam o iota din ce spunea. Tot ce am putut sa deduc sau sa intuiesc, a fost faptul ca ea NU era de acord sa chem pisoiul la mine sau ca incerc, chiar, sa fac un pact cu Lucifer. Pe mine ma distreaza fata turmentata si incerc sa-i cant in struna.
Doi dintre francezii aflati in capatul opus vin la noi la masa si incercam sa socializam in engleza. Fumam o tigara, bem o cafea, vorbim. Aflam ca sunt studenti in Romania (huh? In Franta s-au terminat universitatile??), ca le place Bucurestiul si ca mai au de gand sa stea pe-aici. Unul din ei, pletos si mai vorbaret ni-i prezinta si pe restul stranierilor care se aflau acum raspanditi prin tot localul. Era destul de treaz. Celalalt, mai tacut, era destul de aburit, si incerca sa-si aprinda o tigara. Il ajut, imi multumeste si-i raspund in franceza, ceea ce il face sa caste ochii mari si sa zambeasca. Da, stiu si franceza dar nu-mi place.
Satana vine si incepe sa-si tina discursul. Ne arata ca la gat poarta cheia raiului (o cheie cu o cruce si doi porumbei) si ochiul din sfanta treime, doar ca era intr-un cerc. Ne spune ca imparatia cerului va fi a ei si daca ii dam o tigara, poate ne va lasa si pe noi sa intram. Primeste doua tigari, una pentru ea si una pentru prietenul ei care se trezise intre timp si constatase ca dormise prea mult. Avea urme de lemn pe frunte. Satana ne mai povesteste ca pisoiul cel negru a fost trimis sa vaneze suflete inocente si este insusi Lucifer. Si daca punem mana pe el ne ia sufletul. Devine din ce in ce mai amuzanta fata asta pana in momentul in care se serveste cu una din cestile de cafea de pe masa, fara sa ceara voie, dupa care cere bani pentru o alta cafea. Deja se intinde mai mult decat ii e plapuma si i se spune frumos ca nu primeste bani. Eh, atunci incepe adevaratul show. "Pacatosule, o sa arzi in focul iadului! Eu, daca imi cereai bani de-o cafea, iti dadeam de doua cafele! Daca ma duc acum pe strada si cer, toti imi vor da bani! Si ii voi lasa sa intre in rai, pentru ca raiul e al meu! Ai auzit?? AL MEU! Si tu nu vei intra, pentru ca nu vrei sa-mi dai de-o cafea! Si ce daca mi-ai dat doua tigari si-o gura de cafea? Pentru ca eu vreau o cafea intreaga, nici macar o cafea intreaga nu mi-ai dat!" Francezii de la masa nu inteleg nimic si zambesc tamp crezand ca cine stie ce glume bune ne spunem noi. Insa treaba devine din ce in ce mai serioasa iar Satana atrage privirile celor din jur cu vocabularul si gesturile ei obscene. "Curat martirizare, coane Fanica" imi zic in gand, ca sa nu ma auda aratarea. Am plecat de acolo dupa alte 10 minute, nu ca ne-ar fi intimidat Satana ci pentru ca trebuia sa prindem un tren. Insa mi-aduc aminte ultima replica ce-a rasunat in urma noastra: "Ne vom intalni pe lumea cealalta!" ceea ce m-a dus cu gandul la ultima replica din cartea mea preferata: "Primeste, Doamne, sufletul robului tau...Apostol...Apostol...Apostol!"
Concluzia ar fi cam asa: pisoiul ala "nevinovat" chiar era Lucifer, pentru ca si-a bagat el codita aia a lui neagra de a agitat spiritele intr-un local unde toata lumea era calma si atmosfera era linistita. :)