Cateva zile am avut un italian in vizita. Al meu om plus acest italiano vero, masterchefi in bucatarie. Se gateste ceva "specific romanesc": chilli con carne. Mandrul gatea, italianul asista si invata.
-Il foco trebuie sa fie mico, mico, altfel se arde!
-Capisco, capisco, zice italianul.
-Acuma punem il carne, la foco mico, mico. Cu un pico di aqua, se face fragedo!
-Si, si, capisco!
-Cand face blâc blâc, punem fasolea. Como se dice la fasole? Mmmmm, mangiare pana facut burta maaaare!
-Si, si.
Cand e gata, mai pune vreo doi ardei din aia piscatori, chilli, dar nu pra mult ca italianul nu poate manca prea picant.
-Mai punem due ardei mico, mico, nu e foarte picante, o sa-ti placa!
-Si, si, non molto piccante.
Si au tinut-o asa pret de vreun ceas, s-au inteles in englezo-germana-spaniola-italiano-rumena. Fiecare in limba lui. La sfarsit, italianul, obosit si resemnat:
-Non capisco niente!
Dar i-a placut, a lins si farfuria si tigaia, dupa! :))
3 comentarii:
=)) Prea tare. Adică nici "blâc blâc" n-a înţeles? :D
Saracul nu a inteles nimic. Si la cumparaturi au fost impreuna, dupa aia la o cafea, au stat in oras vreo 3 ceasuri, nu stiu cum si cat s-au inteles. Pacat ca n-am fost cu ei, ca ma distram maxim! Cand ii explica mandrul ceva, dadea din cap afirmativ, foarte atent ca si cum ar citi pe buze, dupa care se intorcea la prietena noastra (care e vorbitoare de italiana) si ii spunea cu un ton de om care-si asteapta moartea resemnat "non capisco niente!" Adorabil italian! :)))))
....cred ca pe drum si-a pus multe intrebario....fara raspunso.
Trimiteți un comentariu