...a fost in septembrie. Ma imprietenisem de ceva vreme cu o elvetianca pe nume Chrsitine iar in septembrie zice: "Ce-ar fi daca ai veni in vizita? Poti sta cat vrei". Asa ca mi-am rezervat un bilet online si-am asteptat, plina de emotii, sa ma vad ajunsa in Geneva. Emotii putin spus, pentru ca nu fusesem niciodata cu avionul, mai mult...nu iesisem niciodata din tara SINGURA. Aveam emotii in legatura cu biletul de avion (pentru ca nu aveam decat o confirmare printata de pe mail), aveam emotii cu pasaportul inexistent (pentru ca stiam ca Elvetia nu e in UE), aveam emotii cu avionul, aveam emotii cu aterizarea, cu bagajul, cu acomodarea si cate si mai cate. Doua saptamani de cand am aflat ca plec si pana la plecare mi-am innebunit toti prietenii cu intrebari si nelamuriri in legatura cu calatoritul cu avionul, si toti mi-au spus acelasi lucru: "Stai, bre, linistita ca o sa fie bine!"
Si eu cum am incredere in prietenii mei, am zis ca ei si am facut ca mine, adica tot aveam emotii.
Si vine si ziua plecarii. Ajunsa la aeroport ma uit in stanga, ma uit in dreapta... nu stiam incotro s-o iau. Prea multe check-in-uri. Intreb un nene paznic, ii zic unde trebuie sa merg si ma ajuta sa ajung la check-in point-ul destinat destinatiei destinatare. Acolo coada. Astept. In fata mea vreo doua cupluri de pensionari, niste oameni la patru ace, o doamna grasa cu coc... si cam atat. In spatele meu si mai multa lume. Toti urmau sa urce in acelasi avion spre Geneva. La celelalte check-in-uri aceeasi poveste, lume multa, bagaje asijderea. Eu aveam doar geanta foto pe care nu ma riscam sa o las la cala (tocmai ce-a patit-o un alt blogger) si inca un bagaj pe roti standard. Ma uit la lumea din jurul meu, toti aveau biletele de avion si pasapoartele pregatite. La imaginea asta m-au trecut toate apele, ma gandeam cum am platit atatia euroi pe bilet si cum ar fi sa ma intorc acasa cu coada intre picioare. Pentru ca eu nu am pasaport, ca imi expirase in martie. Eu aveam doar o hartie scoasa la imprimanta si un buletin. Imi vine randul, "amu i-atunci" imi zic in gand, si intind buletinul spre domnisoara zambitoare de la check-in. Ma roaga sa-mi pun bagajul pe cantar, imi da un bilet adevarat si-mi comunica poarta de imbarcare la care trebuie sa ajung. In timpul asta ma uitam disperata cum bagajul meu facuse picioare si o luase la plimbare pe niste benzi rulante.
"Acum ce fac?" ma intreb pe mine insami. "Oare se duce singur in cala avionului? Sau trebuie sa-l astept in alta parte?" Decid sa merg mai departe spre urmatorul check point si sa intreb acolo ce se intampla cu bagajul meu. Niste domni draguti ma pun sa-mi scot cureaua, ceasul, ochelarii de soare si tot ce aveam prin buzunare. Imi scaneaza geanta foto si ma trimit spre poarte de imbarcare. Eu tot nu eram convinsa ca bagajul meu e pe maini bune si iar ma trec toate transpiratiile: "hainele mele... cadourile pentru elvetianca... cosmeticele mele scumpe...aoleu, unde va duceti voi??" Gasesc un fumoar si fumez scurt vreo 2 tigari, sa ma mai calmez. Beau si-o cafea. Intr-un final ajung in sala de asteptare si ma uitam la ceilalti "colegi" de avion care aveau bagaje identice cu al meu (ca forma, marime etc). Fac ochii maaaari si ma blochez: "aoleu, sa vezi ca trebuia sa-l iau inapoi de la primul check-in!!" Cu riscul de a ma face de rusine, ma duc sa intreb pe domnisoara de la boarding office. Zambeste si-mi spune sa stau linistita ca-l voi ridica in Geneva. M-am linistit.
Urc in avion, stewardesele dragute imi arata locul. "La geam, cum specificasem cand am facut rezervarea online" imi zic, foarte placut surprinsa.
Voi lasa experienta zborului in sine pentru partea a 2-a, caci sunt multe de spus. Tin insa sa multumesc ParAvion pentru ca am facut o mare afacere cumparand bilet prin ei, si companiei aeriene Fly Baboo, pentru ca m-am simtit in siguranta zburand cu ei.! :)
6 comentarii:
Ah, trebuia să ne spui şi nouă că era prima oară când zburai, să te mai îmbărbătam şi noi!
De-acum că ţi-ai făcut botezul, nu-mi rămâne decât să-ţi urez la cât mai multe planuri de vacanţă şi bani să le pui în practică!
Multumesc! Ma puteti imbarbata si acuma, cand urmeaza sa plec din nou. E drept ca nu mai am emotiile de la inceput, mai ales ca zborul in sine este o experienta foarte placuta. :)
Buna
Cred ca o sa fiu rautacios dar nu imi pasa :)
Nu ma pot abtine
Asadar :
Am observat in decursul vietii mele ca cei ca tine , care se speriau de avion si ca le dispar valizele etc etc sau cei care sareau peste liniile de tramvai ca sa nu se curenteze , cu timpul au devenit super simandicosi si parveniti:) si nu le mai ajunge nimeni la nas :)La tine inca nu am observat asta , insa mai ai timp sa iti ''revii''
Si daca tot ne-ai povestit prima ta experienta cu avionul , de ce nu ne povestesti despre prima ta traire cu un barbat ?:)
Cam atat ptr moment , stiu ca acum am declansat scandalul insa imi asum riscul asta
O zi buna tuturor:)
Hai sa-ti spun eu de ce se sperie lumea, in general: de necunoscut. Pentru ca nu stiam care-s procedurile, nu stiam pe unde trebuie sa ma duc, in care parte sa ma orientez, era si normal sa am emotii si sa ma tem. De avion nu mi-a fost frica, imi doream de multa vreme sa zbor da uite ca n-am avut ocazia. ;)
Nu inteleg de ce as deveni simandicoasa si cu nasul pe sus. Pentru ca eu am zburat cu avionul si altii nu? Scuza-ma, dar daca oamenii din astia chiar exista, atunci imi pare rau pentru ei.
Cat despre prima mea traire cu un barbat... Nu vad legatura cu subietul. De-a lungul timpului am invatat sa nu-mi pun viata pe tapet, de aia se numeste intimitate. :) Dar mai ai timp sa "inveti" asa cum si eu am timp sa-mi "revin" :)
e greu ...... nu ai inteles nimic din ce am vrut sa spun :)
nu pari blonda in poza :)
zi buna
'ai lasa! :) Si ce vroiai de fapt sa zici? Pai ia mai gandeste-te..poate ai tu o problema de exprimare daca n-am inteles. Eh? Sau e imposibil asa ceva? :))
Trimiteți un comentariu