Am visat sa zbor de cand ma stiu, la fel ca majoritatea celor care nu au urcat niciodata intr-un avion. Si dupa cum spuneam in postul anterior, am avut ocazia aceasta in septembrie, cand am calatorit deasupra norisorilor timp de 2 ore si ceva.
Cum am urcat in avion nu am putut sa nu remarc faptul ca mai mult de jumatate din calatori erau elvetieni vorbitori de franceza. O singura familie cu o zgatie de copil am auzit sa vorbeasca in romana, desi cu un puternic accent frantuzesc, semn ca sunt de ceva vreme stabiliti in Elvetia. Iar zgatia de copil era atat de neastamparat si urlacios ca eu, daca eram stewardesa, il parasutam inainte de decolare.
In fine, inainte de decolare, stewardesele au o poezie de spus despre centura de siguranta, despre masca de oxigen etc, poezie pe care o spune de fapt capitanul (cred) dar ele o mimeaza si arata calatorilor tot ce trebuie sa faca in caz de nevoi. In engleza si franceza. Noroc ca stiu engleza foarte bine si franceza binisor.
Dupa ce au terminat de explicat una alta, avionul isi porneste motoarele si incepe sa vibreze, dupa care dam o tura de aeroport, ca sa poata intra pe pista de decolare si sa-si ia avant. Ma uit in jurul meu: oameni zambitori, glumeau intre ei, romanii isi fac cruce. De 3 ori. Daca nu stiam ca-s romani, cu siguranta m-as fi prins acum.
Simt ca mi se infunda urechile semn ca ne ridicam de la sol, asa ca ma lipesc de geam pentru ca nu vroiam sa pierd nicio secunda din experienta asta. Si ne ridicam, ne ridicam pana nu mai vad nimic pe geam. Doar o mare de norisori pufosi si albi. Aratau ca o imensitate de vata de zahar, tot felul de forme si marimi. Aratau delicios! Si imi faceau foame.
Stewardesele se plimbau cu carucioarele pline cu cola, sucuri anturale, apa plata, cafea. Apoi sandwichuri, salate de cruditati si desert cu budinca de ciocolata. Aaaa, si ciocolata flybaboo, ciocolata companiei, tipic elvetiana, adica buna rau! Doar ca portiile erau foarte foarte mici, gen mostre. Dar na, primeai cate vroiai, ca erau gratis, din partea companiei.
Din cand in cand auzeai cate un "Hello, this is your captain speaking" si informatii despre vreme, altitudine, locatie. Avea capitanul ala o lene cand vorbea de parca era voluntar. Trebuia sa iti pui aparat auditiv ca sa-l auzi si sa-l intelegi.
In timpul zborului am avut parte o singura data de turbulente dar daca iti place riscul si sportul extrem s-ar putea sa-ti placa si turbulentele. Mie cu siguranta mi-a placut.
Si ce mi-a mai placut si m-a surprins in acelasi timp a fost faptul ca noi nu ne inclinam deloc atunci cand avionul o facea. Vedeam cum se ridica o aripa sau alta, semn ca eram intr-o "curba" dar totul, inclusiv apa din sticle, ramanea neclintit si ma tot intrebam cum e posibil.
La aterizare a fost la fel de "extrem" iar inima imi batea cu putere de emotie. De emotie ca o sa intalnesc niste oameni minunati pe care cu mandrie ii pot numi prieteni.
Cam asta e experienta mea cu avionul. Un singul lucru mai am de spus: nu-i adevarat ca daca stai "pe aripa" e mai nasol. La intoarcere am stat "pe aripa" si nu mi-a s-a parut deloc altfel fata de locul pe care l-am avut la dus (undeva inainte de aripa), insa e drept ca nu sunt prea sensibila de fel. Din contra, uneori sunt chiar nesimtita! :))
Urmatorul zbor va fi prin ianuarie si atunci sper sa pot face cumva si niste poze, pentru ca e minunata privelistea din avion! (mai ales cand treci pe deasupra Mont Blanc-ului)!
8 comentarii:
Si ce albastru fain iese in poze.
Spre uimirea mea (nu-mi explic de ce) mie nu mi s-au infundat urechile.
Ca sa fiu rau am sa zic ca stewardesele sunt experte la mimat. :D
no la cat mai multe experiente d-astea placute :)
(asa intre noi, alea n-o fost turbulente...o fi sughitzat oleaca avionu:P)
Am fost si eu de curand prima oara cu avionul, intr-adevar nu e deloc scarry cum mi s-a spus ba dimpotriva cea mai misto parte e decolarea si aterizarea
@ancuta, gata m-ai starnit! Data viitoare fac si eu poze! Sper sa nu ma parasuteze stewardesele!
@Alex-Dk, stewardesele mele erau ambele blonde focoase, pun pariu ca oricine si-ar fi dorit sa "mimeze" una, alta, cu ele. :))
@Anonim, sa fie cat mai multe. Si experiente si sughituri! :))
@Smile, si momentele cand ia sau maiscade in altitudine. E misto rau, ca-n roller coaster! :))
Sincer cand am fost eu au mai vazut ca se fotografia, dar nu au zis nimic la un timp dupa decolare. Ne-au rugat sa fim discreti. :) Cu telefoanele insa nu au fost de acord.
Succes, sper sa prinzi o zi faina!
Postul cu numărul doi parcă pare mai cu viaţă decât primul :P
Poze, poze - nu cred să aibă cineva ceva de obiectat, atât timp cât nu se fac cu telefoane, sau şi mai şi, cu blitz. Nu mai vorbim de unii care vor să fotgrafieze interiorul avionului, cu pasageri, cu staff...
Am zburat cu avionu , si undeva pe deasupra oceanului la 8500 de metri au inceput sa apara turbulente care au tinut o ora , si majoritatea erau aat de puternice de nu puteai sa stai cu capul lipit de geam ca te durea capul de cat de tare te izbea , si mereu tot prindeam goluri de aer de tot se ducea avionul in jos( cat sa ai o scurta senzatie ca , cazi in gol) partea amuzanta a fost atunci cand ii vedeam pe oameni ca se tot dau cu capul de geam. Dupa un timp capitanul zice : "avand in vedere turbulentele , va rog sa va puneti centurile de siguranta!"
Trimiteți un comentariu