Pentru ca tot vad la statistici ca majoritatea vizitatorilor mei sunt de peste Prut, vroiam sa ma laud ca stiu si eu o poezie. :D
La margine de lume,
venit din vremi batrane,
un plai cu dulce nume
inaltator ramane.
Aici o vatra sfanta
la sanul ei ne strange
si doina cand se canta
o lume toata plange.
Ne incalzeste lutul,
ne-alina doua ape,
patimitor, trecutul
intr-un oftat incape;
o iarba-nrourata
ascunde veche rana,
ni-i soarta zbuciumata,
oricand basarabeana.
Avem un nuc si-i verde,
si-n pragul casei creste,
cu nucul nu ne pierdem,
de moarte ne pazeste;
la prunci suntem cu gandul
si nu dorim razboaie,
noi semanam pamantul
si asteptam o ploaie.
Basarabia, Basarabia...
Frate si sora, mama si tata...
Basarabia, Basarabia...
Scumpa icoana, in inimi purtata...
Trecuta prin foc si prin sabie,
furata, tradata mereu,
esti floare de dor, Basarabie,
esti lacrima neamului meu.
Era si-un cantec cu versurile astea, daca nu ma insel. Frumoase versuri...asa ca fratii nostri de peste Prut!
P.S. Uitasem sa adaug si autorul. Dumitru Matcovschi, care este.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu